luni, 20 aprilie 2009

(Lipsa Introspectie = cu capul in nori)

Revenirea e dură, dar necesară : mulţumesc doamnei Cristina că am supărat-o ; nu am mai fost demult pe aici : pierdusem BÂRNA ~ să-mi ajung la nas. Că veni vorba : m-am definit, prin re_definire până m-am tâmpit ; sunt propriul meu SOFISTICAT , am uitat CE cat , CĂ cat ! Şi a început să pută : AJUNSESEM în i_a_d . Cine mă spală -?- dacă eu NU vreau ! ... Aici în "Abisuri" se pare că aş (putea=puţea - schimb cuvântul, e confuz) re ... , nu "re" (parcă ar prevesti ceva) , aş avea posibilitatea să spun (cam) tot ce gândesc ; deşi e o "zona liberă", are veleităţi formatoare, aşa că nu-i chiar aşa. Să "consult" "încuiaţii" (cei care continuă să spună, nemaispunând nimic, fiindcă au plecat..un pic) :
~
Întrebãri

Trăim un prezent pur ?
A trăi înseamnă timp ?
Timpul este tot ceea ce nu înţelegem ?
Timpul este tot ceea ce nu suntem noi ?
Există timp acolo unde nu este nimic altceva ?
Timpul este fără să fie ?
Timpul este însusi Dumnezeu ?
Inima mea bate în timp ?
Sunetele, mirosurile,
pipăitul, gustul, vederea
sînt chipuri ale timpului ?
Timpul este legat de lucruri ?
Timpul este legat de cuvinte ?
Gîndurile sînt timp ?
Timpul este însusi Dumnezeu ?
A fi, înseamnă timp ?
A avea, înseamnă timp ?
Ceasurile sunt bisericile noastre
de mîna sau de buzunar,
de perete...
Ne rugăm luînd cunostinţă
de bătaia lor înscrisă pe cadrane...
~~
Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cît face.
Stim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cît face.
Stim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cît face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cît facem.
Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roşcovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
ramînem aceiaşi...
Pieri din mintea mea !
Revino-mi în inimă !
~
Autor: Nichita Stănescu
~
(preluare : http://www.poeziile.com/autori/Nichita-Stanescu/icircntrebatilderi-52.php)

4 comentarii:

Ingerul tau spunea...

Ma bucur ca iti pot spune Hristos a inviat! la o postare unde ai chiar doua poezii de Nichita Stanescu.

DoarATAT spunea...

Adevarat a Inviat !
Intai am trecut pe la tine, iar pe aici am uitat sa mai trec, sa raspund.
Inca ma pierd (si la propiu si la figurat) in VIRTUAL. Dar mai ales CHIAR sufar :
CA NU POT TRECE PE LA TOTI, iar atunci cand o fac, "simt" ca "prea repede", deci posibil SUPERFICIAL, riscand un comentariu "PUTIN" (putin spus "putin") aiurea, asa cum am patit PRIMA DATA la FroZen.
Cred ca inaintea Domniilor Voastre, cu mine trebuie sa (ai) AM RABDARE in primul rand chiar EU.
De FAMILIE nici nu mai vorbesc. Sunt cel mai mare nesimtit, desi ma stradui SA FIU ACTIV SI ACOLO !!!!!

Ana Gabriela spunea...

frumoase poeziile:D eu as cam raspunde la intrebari: 1)Da, fiindca exista doar prezentul, prezentul trecut=amintiri, viitorul prezent=ce va fi...2)a trai inseamna sa furi din timp atat cat dureaza viata ta...3)pe timp nu-l intelegem, il traim si-l simtim cum trece...4)noi suntem tot ceea ce nu va fi timpul...5)nu exista un loc in care sa existe numai timp, exista doar trei lumi, a noastra care e locuita dupa cum stim, Cerul in care se afla Dumnezeu-insusi timpul si Iadul in care se afla durerea...cam atat...la celelalte voi raspunde alta data dak voi mai avea timp...o zi buna...

DoarATAT spunea...

Iti multumesc, "raza de soare"...dupa o luna !
Sunt sigur ca "Ideea Ta despre Timp", este mult mai inchegata...decat "rezumatul" ei de AICI.
Intradevar, si pe mine ...ma deranjeaza, cand se termina "casuta"...si incepe sa se subtieze cursorul !